Biblia ne spune că
Arca bătrânului Noe s-ar fi oprit, după ce a trecut Potopul, pe muntele Ararat,
aflat la graniţa dintre Armenia şi Turcia. Păşind pe uscat, Noe a deschis
corabia lăsând să iasă animalele şi păsările, dar acestea au rămas toate pe
loc, neştiind ce au de făcut şi aşteptând ordinul bătrânului.
 |
| In trecut, muntenii coborau la camp sa munceasca in perioada lucrarilor agricole. Fete de la Chiojdu, zdrobind strugurii la Pietroasele. |
El a luat mai întâi
seminţele şi le-a semănat în pământul reavăn, acoperit cu mâl, iar o parte a
încredinţat-o vântului să o poarte peste mări şi ţări. Apoi s-a întors către
mulţimea vieţuitoarelor şi le-a poruncit să aibă grijă fiecare de câte o
plantă.
Vulturului i-a dat
în seamă pădurile de brad, pe ciori le-a trimis în preajma lanurilor de grâu.
A chemat pe măgar
şi i-a dat în grijă măslinul, iar catârului smochinul.
Alături de Noe se
afla femeia sa, încântată de priceperea soţului ei. Spune legenda că ea,
străbunica lumii de azi, era o femeie frumoasă şi pricepută în arta gătelilor
femeieşti. Ştiind-o astfel, Noe i-a dat să îngrijească viţa de vie, plantă mai
pretenţioasă decât toate celelalte.
-Femeie, i-a spus
el, să ai grijă de viţa cea veşnic vie. Tu s-o ocroteşti şi s-o mângâi cum
mângâie bărbatul pe femeia sa, să îndrepţi asupra ei toată dragostea pe care şi
eu am sădit-o în inima ta!
După ce s-au pus la
punct toate rânduielile, pentru ca viaţa să renască după pustiul adus de potop,
Noe cu soţia şi copiii lui au adus jertfe de bucurie, stropindu-le cu licoarea
de struguri, păstrată în arcă în acest scop.
 |
| Festivalul Tamaioasei- Pietroasele |
După cuvântul lui Noe,
fiecare vieţuitoare şi-a îngrijit cum a putut mai bine planta dată în grija ei.
Vulturul a început să se rotească peste munţii cei înalţi, acolo unde cresc
brazii, pinii şi molizii. Ciorile zburau aproape de pământ, supraveghind ogoarele
abia arate şi omorând viermii dăunători. Vrăbiile se năpustiră spre lanurile de
grâu ciugulind mii şi mii de insecte. Asinul docil şi fără mari pretenţii îşi
învăţă măslinul pe care îl avea în grijă să se mulţumească doar cu un strat
subţire de pământ; cât de sărăcăcios ar fi el, să-şi înfigă adânc rădăcinile şi
să rodească mereu. Catârul, care moştenea încăpăţânarea măgarului şi putererea
calului, şi-a deprins smochinul să producă
mai mult rod, să nu fie pretenţios, să înfrunte seceta şi frigul.
În sfârşit, soţia
lui Noe a cultivat viţa de vie, răsădită după Potop de soţul ei, cu îngrijiri
din cele mai minunate: iarna o îngropa ca s-o ferească de îngheţ, iar primăvara
o scotea la lumină, o sprijinea de araci, o plivea de buruienile lacome şi de
lăstarii înaintaşi, ca să nu ia din hrana celor purtători de rod, ciupea
vârfurile lăstarilor roditori înainte de a da în floare, ca să lase răgaz
plantei să se hrănească mai bine cu toată inflorescenţa, o apăra împotriva
bolilor şi dăunătorilor, o îngrăşa la rădăcină, o stropea cu fel de fel de
amestecuri care o fereau de îmbolnăvire.
 |
| Vita de vie la poalele Dealului Istrita |
Asemenea soţiei lui
Noe, cea mai frumoasă femeie, străbunica tuturor femeilor frumoase, viţa de vie
cere şi ea ca toţi să o admire şi s-o îngrijească numai pe ea.
